Nu stiu de ce tocmai acum m-a apucat dorul de scris..dorinta de a va spune si voua ce mi se intampla mie..de parca v-ar pasa,interesa.
A fi las e groaznic..eu dupa ce ca sunt lasa mai sunt si fricoasa...ca doar fricosenia duce la lasitate, doar din simplul fapt ca nu avem curajul sa spunem in fata ce avem de spus..si inventam scuze patetice ce duc la nimic..si stam si ne gandim ca "ha!", ca am pierde o gramada daca am spune adevarul..dar ce pierdem cand nu avem nimic...cum sa pierzi ceva ce nu ai, ce nu iti apartine.
A fost o zi lunga si "ciudata". Imi doream sa treaca asa repede timpul si a trecut asa de greu..si la ce bun ca tot nu am scapat de nodul din gat, inca mai simt cum isi face de cap si un fluture prin stomac..
Cum deosebesc realitatea de minciuna...cum sa fac sa plec mai repede acasa?
Incep sa realizez ca locul meu nu e aici, ma simt ca printre straini ce cred ca ma cunosc, dar care de fapt habar nu au cine sunt eu..si nici eu nu stiu cine sunt ei...
Am asa un dor de arta ce ma cuprinde si aici tot ce stiu e ca matematica si fizica sunt la putere, ca sunt singura doar eu cu mine...
Si iata ca am ajuns la teoria unui vechi "amic de cico" ce spunea ca oamenii sunt singuri..adica doar tu cu persoana ta, esti singurul care te cunsoaste si care va fi mereu langa tine...prietenii nu exista sunt doar niste masti la fel cum esti si tu cu ei..pentru ca esti ceea ce vor ei sa fi, nu ceea ce esti tu de fapt..
Imi cer scuze daca v-am plictisit cu toata neebuneala din capul meu..seara faina sa aveti si vise dulci...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu