Cand ma trezesc, in fiecare dimineata, te caut din priviri si am senzatia ca lipseste jumatate din mine si chiar asa este. Ma intreb unde ai putea fi de douazeci de ori pe zi; cat de puternica e iluzia si cat ma doare ca se destrama. Cand merg la culcare nu uit sa iti pastrez loc; ma lipesc cat mai mult de perete si las goala cea mai mare parte a micului meu pat...Despartirea asta sunt sigura, ne-a aratat cate nevoie avem unul de celalalt.Dar la ce bun daca suntem incapatanati si orgoliosi si fricosi...la ce bun cand sunt alte persoane cele ce ne hotarasc destinele..catre ce ne indreptam nici noi nu stim..eu stiu doar ca imaginea ta imi e intiparita pe retina si ca oricate lacrimi ar curge ea tot nu dispare...ce reactie voi avea cand am sa te revad, nu stiu. Ritmul inimi creste doar gandindu-ma la tine in carne si oase in fata mea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu