not real...

Am avut parte de o zi asa frumoasa..a fost soare si cald..cu muzica, bucurii si lacrimi..nu e niciodata cine vrei tu e cine se nimereste sa fie.
Nu mai sunt el si chitara lui, vocea lui care ma linisteau inainte de somn..chitara ce se pierdea pe fundal,dar a ramas el cel care ma incurajeaza si care imi da puterea si ambitia de care am nevoie ca sa fac ceea ce imi place. Momentan nu am dat de nici o piedica si lucrurile au mers lin dar nu se stie...il admir si tin la el pentru ca a avut puterea sa isi urmeze visul...mi-as fi dorit asa de tare sa fie EL...dar din pacate fiecare din noi avem alt El si o alta Ea..insa nu stii niciodata unde te va duce drumul pe care ai pornit.
Intrebare este .. ce faci cand il intalnesti pe cel pe care il consideri El si iti dai seama ca el nu simte la fel, ca in mintea lui exista o alta Ea...cazi, te ridici sau te resemnezi, uiti..mergi mai departe sau lupti?dar cum sa lupti..ce sa faci...mama spune sa las timpul sa decida, sa las soarta sa faca ce vrea cu viata mea..dar ce ma fac cand incepe sa ma doara chiar daca am incercat sa nu imi fac sperante nici pentru un minut...am fost realista in tot timpul asta si totusi nu pot sa nu il vad ca fiind El...