miercuri, 17 martie 2010

Dumnezeu iti da...

Nu imi vine sa cred ca se poate, ca mi se intampla mie, aseara l-am simtit..si am avut impresia ca am vorbit cu el pe mess, si ca ma cearta din nou pentru faptul ca stau pana tarziu..si mereu dornic sa stam de vorba sa imi povesteasca, sa ii povestesc...parintele meu spiritual, profesorul meu si mentorul meu..Timpul a fost crud si mi te-a luat dar Dumnezeu a fost bun si mi-a daruit in continuare prezenta ta in viata mea, am adormit asa de linistita si impacata aseara..cum nu mi s-a mai intamplat de cand erai...imi e dor sa te mai vad ca iti imbratisezi sotia si ca te joci cu cei doi copii, ca zambesti mandru cand Vlad vine in costumul de Spider Man si se rusineaza brusc pentru ca il iau de manuta, iar tu imi spui ca voi fi nora ta peste 20 de ani...imi e asa de dor, dar iata ca mai este cineva cu spiritul tau, cu un pic din gandirea ta...dar in acelasi timp foarte diferit, dar intelept..si in seara aceasta am sa visez frumos...astept cu nerabdare ziua de vineri.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu