Scrum...

Am obosit...nu mai vreau sa mai ascult aceleasi minciuni care nu duc la nimic...da esti frumoasa..desteapta..dar nu vreau o relatie serioasa..dar totusi nu inteleg de ce nu imi dai atentie..adica de ce nu vrei sa fii cu mine(boule pentru ca tu nu vrei o relatie). Iar cand ii spun o replica de genul "asa ziceti toti"..incepe..dar vaaaai cum ma poti cataloga pe mine ca fiind toti..eu nu sunt asa(imi placi dar te vreau doar cand am chef), eu sunt sincer si ..bla bla...bla..am obosit si imi e pur si simplu scarba de tot ceea ce ma inconjoara..nu zic ca nu exista si femei asa, care nu cauta altceva decat distractia de o seara...dar poate ca sunt printre putinele care inca mai cauta iubirea pura care sa te faca sa zambesti in orice moment al zilei, sa tresari cand te prinde de mana, sa plangi pentru ca nu mai poti de dorul lui...
Minciuni...nimic altceva..asa ca am obosit...da recunosc nu sunt cea mai nevinovata persoana si nici cea mai pura sau inocenta...dar macar putin respect si sinceritate...cer oare prea mult?!
Acum ceva timp am luat decizia de a nu mai permite nimanui sa intre in viata mea ca un posibil El...nu e asa grea "singuratatea" pentru ca sincer in ultima perioada nu mai am timp nici sa dorm...dar parca ai momente cand ti-ai dori sa stii ca ai pe cineva, altcineva decat vechii prieteni, colegii de trupa, prietenele, parintii, caruia sa ii vorbesti, sa ii spui ca iti trezeste sentimente frumoase, sa ii spui ca iti place sa te trezesti langa el, sa il saruti pe frunte fara sa il trezesti si sa prepari micul dejun.
Am simtit asta o singura data acum mult timp si nu am uitat pentru nici o secunda frumosul sentiment..si tocmai de aceea il vreau din nou,vreau sa curga timpul altfel...insa cum as putea face asta atata timp cat cei din jur sunt asa cum sunt...useless.
Acum 3 saptamani am terminat versurile la o piesa ce a venit in cea mai neasteptata conjunctura..
Sunt flacari ce ard inauntrul meu
Sunt lacrimi ce cad pe pieptul tau
Sunt cuvinte ce dor,
Sunt eu cea ce mor de dorul tau
Sunt in toate femeile pe care le-atingi
In toate cele ce tu iubesti
In noaptea din mare, in mare din munti
In scrumul de tigara ce mai cade pe genunchi.
Sunt ploaia ce cade la sfarsit de mai
Tot ce tu puteai sa imi dai
Cerul albastru,
Floarea de colt ce tu o cresteai.
Sunt corzi de chitara ce suna a gol
Sunt timpul ce se scurge intre noi usor,
Copilul de-o vara,
Femeia de-o seara ce-o ti de decor.

Si chiar daca-as exista in lumea ta
Ochii tai ar fugii dupa ea, si ea si ea si ea,
Si iata vine alta.

Asa am simtit atunci asa simt si acum, e pacat ca ne batem de multe ori joc de sentimentele noastre, de sentimentele altora, si doare...doare pentru ca tocmai acele sentimente ne diferentiaza de animale, de roboti, de restul..dar revin la teoria mea si imi caut ceea ce nu se mai gaseste in muzica, in arta si in frumosul ce iara multi nu il mai vad( simplitate, inocenta, mister, evolutie).