Cati din voi ati avut pana acum sentimentul ca nu aveti un loc pe care sa-l numiti acasa...si nu ma refer la locul in care sunt parintii vostrii ci un loc in care sa va simtiti voi insiva, sa aveti libertarea de a face orice, ca acel loc va ofera tot ceea aveti nevoie.
Azi am avut o rabufnire de sentimente si m-am intors in locul in care momentan ma simt cel mai acasa, Bucuresti, locul unde pot merge la teatru, la inot, la masaj, la repetii in care vad constant lume.
Am o groaza teribila de locurile pustii, si cam asa e acasa la ai mei. Nu ma mai leaga nimic de locul ala in afara de mama, sora mea si multe amintirii, dar nu pot traii din amintiri, simt nevoia constanta de a face ceva, nu pot sa stau in pustietate...desi pana mai de curand ma ma simteam bine si acolo.
Poate acum gandesc asa pentru ca nu mai exista un el de care sa fiu "legata", nu mai exista un el pentru care sa ma intorc sau sa raman. Am ramas doar eu si visul meu simplu pentru care lupt.
Mai devreme eram in tren si ascultam muzica clasica, vagonul era gol asa ca linistea m-a lasat sa gandesc mai clar, sau poate ca nu.. Cand am privit pe geam m-a lovit o reflexie a chipului meu si zeci de lumini ale unui sat pe langa care trenul a trecut repede si neatent.
Cam asa se intampla si cu noi..trecem repede prin viata, dar cu ce ramanem, cu o reflexie si luminite, amintiri...
Cat de mult stii sa pretuiesti o zi din viata ta?! Cate greseli comiti zilnic, cate momente pierzi?!
Eu am pierdut multe pentru ca nu am avut suficienta ambitie, am renuntat din lasitate si din egoism ca are sa ma doara. Care este rostul vietii daca nu o traiesti fericit?!
Fericire, definitie relativa a ceea ce este un sentiment de exaltare interioara. O simti cand te uiti la cerul instalat, la un meci de fotbal in care echipa ta castiga, cand primesti cadoul dorit, cand iubesti.
Iubirea..e prea simpla si complicata in acelasi timp ca sa o pot defini..
Dar cate tipuri de iubiri exista, cum ne dam seama care este cea pe care ne-o dorim pentru toata viata?!
Am spus si eu de multe ori "pas" unui baiat din simplul motiv ca nu il vedeam ca fiind El, the one, dar daca the one nu exista, daca e o iluzie, daca devin prea pretentioasa si pierd esenta?!!
De unde va dati seama ca e Ea sau EL, ce va doriti de la cel/ cea langa care va veti trezi in fiecare dimineata?!
De ce nu ne multumim cu putin, cu ce apare, cu cel care ne place primul/ prima..de ce vrem mereu mai mult, mai bun?! Suntem imperfecti dar ne dorim perfectiunea...ce egoista sunt.
Eu am gresit.."am pus ochii pe imposibil"..l-am gasit pe cel in care il vad pe El...ma vad trezindu-ma in fiecare dimineata langa el fara sa ma plictisesc..adorandu-l dar relaitatea e destul de a naiba..degeaba e El pentru mine daca eu nu sunt Ea pentru el..facem parte din lumi diferite, religii diferite...gandiri diferite si totusi...visez la imposibil...basmele nu exista..exista printi, printese dar nu in lumea asta ci in imaginatia nostra...
Deja am deviat de la primul subiect...ce a declansat acesta ganduri...melodii ce se aud usor pe fundal..
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu