Ieri am ajuns din nou sa imi pun aceeasi intrebare stupida..de ce cred..de ce imi pasa..de ce simt...mda pentru ca sunt om..pentru k in afara de un inconstient pe care il are si un animal mai am si un constient ce nu imi da pace, aceasta gandire ce devine in cele din urma rationala si mereu subiectiva...

Ce sunt prietenii, de ce avem nevoie de ei, de ce ei au nevoie de noi, suntem asa de dependenti de altii, singuri nu putem face nimic?

As fi putut sa ma ridic si singura dar nu..cineva a crezut ca am nevoie de ajutor, si apoi a decis ca nu k ar fi mai bine ca brusc sa nu imi mai dea atentie...ideea este ca uneori devine obositor..si daca il indepartez un pic se supara. Apoi revine la starea initiala, apoi imi spune ca se preface, dar eu inca am incredere in el...de ce pentru ca sunt prea credula?..nu pentru ca am nevoie sa cred k in cineva..poate ar trebui sa cred mai mult in mine..dar cine sunt eu..de ce as face asta?..

Deja nu mai conteaza...

Trecand peste astea ii multumesc vremii pentru ninsoarea din Bucuresti..chiar daca mi-am luat o mica, mare bataie cu zapada. Sper doar sa mai primim cadouri de genul asta..ca sa pot sa scot si sania din debara sa mai simt un pic ca sunt copil...