marți, 29 decembrie 2009

imi aduc aminte

A trecut asa de mult timp de cand nu am mai vorbit despre el. Multumita lui am capatat mai multa incredere in oameni si in mine. Mereu a stiut sa fie zambitor si smecher, a stiut sa ma atraga intr-un mod ciudat, astfel incat sa nu pot sa il refuz orice mi-ar fi cerut. Erau si momente cand ma enerva pentru ca nu reuseam sa il citesc, sa imi dau seama ce gandeste. Mi-a fost profesor, prieten si mentor dar cel mai mult mi-a fost imaginatie si constiinta. Imi e dor de momentele in care am plans pe umarul lui si imi e dor de momentele in care ma certa pentru ca imi pierdeam din ambitie…era ca si cum pentru cateva secunde as fi incetat sa mai cred in el..il durea si de aceea reveneam repede la zambet si la buna dispozitie.
Ceea ce detest cel mai mult este ca nu l-am cunscut cum m-a cunoscut el pe mine. S-a ascuns pentru ca nu a vrut ca eu sa ii cunosc durerea lui…m-a respins in ultimul moment fara ca eu sa inteleg…iar intr-un final cand l-am revazut deja nu imi mai putea spune nimic…tacerea se asternuse peste trupul lui..dar il simteam totusi aprope de mine..si mereu va fi langa mine..inauntrul meu.
Nu am mai plans demult dar acum iata ca am obrajii plini de lacrimi si ochii inca mi se inunda…imi e dor de el. Imi aduc aminte ca de curand isi achizitionase o noua chitara. Avea de gand sa isi invete si baietii sa cante..problema e ca mereu refuza sa ne cante si el…pana cand s-a intamplat..a fost acordul perfect si fotografia perfecta. Mai devreme am simtit ca retraiesc si eu un pic din acel moment doar ca de data asta tineam chitara impreuna si eu eram cea care ii canta lui.
Sunt atat de multe momentele pline de insemnatate pe care le-am trait in prezenta lui....asa ca tot ce imi ramane e sa imi sterg lacrimile si sa mai spun o data ca imi e dor.

Un comentariu:

  1. Nu esti singura careia ii e dor... :) Nu esti singura careia lacrimile ii curg atunci cand amintirile revin.

    RăspundețiȘtergere